miercuri, 27 aprilie 2011

Capitolul II : Urmarirea Amandei

Dupa ceva timp de stat in casa, Amanda decide sa nu-si iroseasca viata stand in casa si decide sa iasa cu o prietena,Caroline, la o cafea.
Se intalneste cu ea in parcul central al localitatii unde locuia.
-Hey , ce mai faci Amanda, nu te-am mai vazut de mult timp... ma bucur ca ai iesit cu mine..
- Buna! Mda stiu, nu prea am avut chef de iesit in ultima vreme
-Dar e bine ca acu ai mai iesit ...
In timp ce merg pe strada, deodata Amanda pune mainile la cap,aude aceeasi voce a lui Vertigo , spunand aceleasi cuvinte in acea limba foarte ciudata.
Caroline o intreaba:
-S-a intamplat ceva?
-Nu, doar ca ma cam doare capu'! Ascunzand defapt motivul...
Imediat ajung si la cafenea.Se aseaza la o masa si comanda doua cafele cu lapte.
Deodata ,Amanda , intocand capul il vede pe vertigo la o masa alaturata...Inchide ochii , ii deschide la loc ,dar vampirul disparuse...
Se intreaba daca nu cumva are vedenii din cauza acelui cosmar?...Sau nu fusese un cosmar si acu Vertigo venise dupa ea?
Trece o ora . Nu se mai intampla nimik ciudat... Cele doua pritene vorbesc linistile, in timp ce-si sorbeau incet cafeaua.
Termina cafelele ,platesc ,ies afara si Amanda spune:
-Ai putea,te rog sa ma conduci pana acasa, ca s-a intunecat si mi-e cam frica de intuneric.
-Parca nu-ti era frica de intuneric.
-Ba da, dar n-am spus nimanui asta..
Zis si facut ... Caroline o conduce pana acasa ...Cand ajung in fata usii,Amanda isi imbratiseaza prietena.
-Noapte buna, sa ai grija de tine..
-Am sa am , noapte buna!
Amanda mai fumeaza o tigare si apoi se culca... Urmatoarea zi dimineata citeste in ziar: "O Moarte cumplita a unei tinere de 19 ani a socat pana si criminalistii.
Tanara Caroline Dorston a fost gasita moarta in curtea casei ei,de catre sora ei mai mica,care a sunat imediat la urgente....Fata nu avea urme de lovituri .La locul faptei nu s-a gasit niciun
indiciu pt a ajunge la faptas.Dar ceva si mai ciudat este ca fata avea 2 intepaturi adanci pe gat ...
Amanda citind acestea ,ramane socata pt cateva secunde, scuipa sucul pe care-l bea pe podea... Isi da seama ca Vertigo exista cu adevarat si ca nu fusese un cosmar...
Peste trei zile , Amanda se duce la inmormantarea prieteni sale dragi... Atunci cand este coborat sicriul in groapa... Amanda , plangand , il vede pe Vertigo atarnat cu capul in jos
intr-un pom la o distanta de vreo treizeci de metri ...Atunci se intoarce , iese din cimitir si pleaca repede spre casa...Pana ajunge acasa se intunecat si fix in fata portii,
Vertigo ii apare in fata, ea speriata scoate de la gat cruciulita ei de aur si o indreapta spre el...Vede ca nu are niciun efect...
Fuge repede spre usa , o deschide,intra in casa si o inchide ... Aude cum scrijelea usa cu ghiarele... si dupa cateva secunde nu mai aude nimic . Spera doar sa nu fi intrat in casa.
Urca sus in dormitor si inchide usa camerei... se baga in pat si adorme...
Urmatoarea zi dimineata se trzeste si se uita-n oglinda ... Nu avea niciun semn pe gat.Se duce la usa casei si o deschide ...Pe ea cisteste "Nesto goua farnit agarte"...
Habar nu avea ce insemna asta ... Se duce la o biblioteca in oras si cotrobaie in mai multe carti vechi... Si gaseste raspunsul : "Nesto goua farnit agarte" insemnand "Nu ai unde sa fugi"...
Atunci ea crede ca ii va venii sfarsitul in scurt timp...
Ajunge acasa si aprinde calculatorul...pe ecran apar acelasi cuvinte : "Nesto goua farnit agarte" .Deodata imaginea lui Vertigo apare pe monitor.
-Scumpa draga, degeaba tu fugi mereu.Sti bine ca tot te voi prinde si sangele tau ma va hranii.
-De ce tocmai eu ? De ce?Pe altcina nu poti omora ?(zice plangand)Deja mi-ai omorat pritena , nu ti-e mila deloc?
-Draga, pt mine mila nu exista ... Cand mi-e foama ,pur si simplu aleg o persoana si acctionez...Si nu ma las pana nu beau sangele celor alesi de mine.
Calculatorul se opreste brusc ...Amanda se intreaba speriata : Cum se poate sa apara pe ecranul monitorului , ce magie e asta?
In scurt timp dupa intamplarea asta Amanda primeste un telefon de la iubitul ei :
-Hey Amanda , cat de dor imi era sa vorbesc cu tine... Am sunat sa-ti spun ca ma reintorc in tara si ca vreau sa trec pe la tine .Ajung pe la ora noua.
-Super, te voi astepta ...
-Apropo...Crezi ca as putea ramane peste noapte la tine??
-Mi-ar face placere sa te primesc .
-Ok atunci. Pa!
-Pa dragule!
Pe a ora noua si cinci minute soneria suna si Amanda se duce si raspunde
Era chiar iubitul ei Jonathan... Ea il imbratiseaza,il saruta si il invita inauntru si mai stau de vorba...Si ii povesteste faza cu Vertigo.
-Vorbesti serios? Un vampir?
-Mda , a omorat-o pe Caroline...
-Ingrozitor... nici nu stiam ca a murit.
-Stiu , nu aveai de unde...
-Si locul ala unde te-ai trezit sti unde este?
-Nu , nici nu parea a fi pe Pamant... Copacii nu aveau frunze,erau uscati...si cimitirul ala era f ciudat...Vertigo a zis ca acolo ziua nu exista
-Ciudat!!! O fi intr-o alta dimensiune?
-Nu stiu , cred ca e posibil...
Dupa ce ii spune absolut totul, se duc sus in dormitor si se culca in patul ei cel dublu.

luni, 18 aprilie 2011

Puterea intunericului...

Puterea intunericului…


Capitolul I : Conacul.

O seara placuta , era joi ,in care o fata de 19 ani,Amanda, cu parul negru ,lung si ochi verzi le spune noapte buna prietenilor sai .
Amanda in drum spre casa o ia pe o alee pt scurta drumul... Deodata luminile din zona se sting, aude un miorlait de pisica ...
Simtea cum cineva o priveste... Deodata fata lesina....Dupa ceva timp... se trezeste , era tot noapte, dar nu se mai afla in acelasi loc, era intr-un
cimitir intunecat , speriata,Amanda incepe sa fuga si da peste un tip inalt, alb la fata , cu par lung si negru si ochii lafel de intunecati ca noaptea...
-Buna seara , tanara domnisoara, ce te aduce pe meleagurile acestea??
-Buna ( cu o voce speriata), eu sunt Amanda si habar nu am cum am ajuns aici...
-Eu sunt Vertigo, stapanul noptii si al acestor meleaguri... Daca doresti te poti adaposti noaptea aceasta la conacul meu si maine poti sa te indrepti spre casa.
-Nu stiu ce sa zic , dar avand in vedere ca nu stiu cum ajuns aici si nu cunosc locurile , am sa merg pt o noapte.
Vertigo o conduce pe Amanda pana la conac...
-Usa e deschisa... intra, voi revenii si eu imediat(disparand in noapte)
Amanda putin speriata, apasa pe cleata mare a usii in forma de liliac si aceasta se deschide singura cu o scartaitura sumbra...
Intra,insa nu zareste niciun fel de sursa de lumina... Dupa cateva secunde se aprind lumanirile dintr-un candelabru ,care faceau lumina cam slaba...
Ea zareste un mobiler destul de straniu... vede ca podeaua si absolut tot conacul era facut din lemn...
Deodata o usa din stanga se deschide cu un scartait scurt si Vertigo apare in incaperea mare , tarandu-si pelerina din piele pe jos...
Amanda tremura, se lasase un frig incat ii dardaiau dintii... Vertigo apropiindu-se de ea zice :
-Sa te conduc la camera de oaspeti...Pe aici.
Si incep a urca pe scarile mari din lemn care scartaiau si ele de asemenea.Ajung in dreptul unei usi negre...
- Aici este camera unde vei sta. Vertigo ii lasa lumanarea care de asemenea era si ea neagra si dispare pe coridorul lung in intuneric..
Amanda intra in camera... Acolo ea observa un pat dublu.. cu asternut negru, o glinda cu noptiera... si un tablou al unui tip batran cu par alb si o pelerina  asemanatoare cu cea a lui Vertigo.Amanda pune lumanarea pe noptiera si se aseaza pe pat. Uitandu-se spre fereastra observa ca aceasta era asa de murdara incat
nu intra nici macar lumina lunii.
Crede ca ajunsese intr-o alta lume... isi pune cateva intrebari... de ce toate lucrurile aici erau asa stranii si sumbre... Vechimea conacului lui Vertigo... Pana si culoarea pielii lui mult prea alba pt un om in viata.Se ridica din pat si scoate din buzunar un pachet de tigari si o bricheta,aprinzandu-si
o tigare...Tragand din tigare... se uita din nou la tabloul de pe perete si observa ca de data asta in spatele batranului aparea luna...
Termina tigarea, se pune din nou in pat ,se acopera si spera ca totul in urmatoarea zi sa fie bine si sa ajunga acasa.
In toiul noptii se trezeste auzind scartaitul podelei de pe coridor...se ridica...si se indreapta spre usa.Cand pune pana sa deschida usa aude sunete de orga,iese in coridorul intunecat ,dar nu zareste pe nimeni , fiind prea intuneric.Se intoarce si abia acu observa ca lumanarea era stinsa si nu-si amintea sa o fi stins. O reaprinde si coboara jos ...Il zareste pe Vertigo cantand la orga o melodie foarte stranie si gotica...acesta zarind-o ii raspunde:
-Scuze daca te-am trezit... dar cantatul la orga noaptea e o placere de-a mea...
-Totusi... noaptea?
-De ce nu , ce are?
-Nu stiu.
-Imi cer scuze , n-am sa mai cant.Si dispare pe o usa din dosul casei...
Deodata lumanarea Amandei se stinge...aude cum cineva se indrepta spre ea pe scari in jos, pentru ca scartaiau foarte tare...
Se intoarce si aprinde bricheta... nu zareste pe nimeni, dar sunetul nu inceta. Dupa ce se opreste scartaitul, simte niste maini reci,care incep sa o stranga de gat si o voce rece si groasa-i spune:
- N-ai ce cauta aici, in imparatia intunericului in care ziua nu exista...Mult, n-ai sa supravietuiesti.Dupe ce mainile reci ii dau drumul , se intoarce speriata si aprinde repede bricheta... nici de aceasta data nu zareste pe nimeni...Amanda fiind coplesita de locul straniu si de cuvintele auzite cade in
genunchi si incepe sa planga, lumanarea se reaprinde deodata ,care o sperie. Observa ca lacrimile ei erau din sange...Se sperie si mai tare, ia o batista din buzunar se sterge redepe si fuge spre usa conacului, dar aceasta era inchisa...Din cauza frici lesina...
Dupa ceva timp... se trezeste legata de un stalp de lemn in pivnita conacului...Vertigo era intr-un colt si canta aceeasi melodie ghotica ...Ea speriata intreaba plangand :
-De ce sunt legata?!
Vertigo se ridica de la orga si se indreapta spre ea spunandui :
-Dupa cum observi, eu sunt un vampir.Tu ai ajuns aici, deoarece eu te-am adus cu ajutorul fortei mele intunecate pt a-mi potolii foame de sange.
Amanda plangand vede cum Vertigo sare asupra ei, dar din greseala rupe funia cu ghiarele lui lungi si ascutite...
Fata fuge, urca pe scari, iese din pivnita si se indreapta spre usa...Iese afara si o ia la fuga. Cand se uita inapoi il vede pe Vertigo urmarind-o si il aude spunand niste cuvinte,parca intr-o limba necunoscuta... Deodata ea cade intr-o gropa aproape de cimitir...
Se trezeste apoi acasa la ea si tresare din pat. Observa apoi ca totul fusese un cosmar.
De atunci tanara Amanda , prefera sa fie mai tot timpu singura si nu mai iesea aproape deloc cu prietenii sai, care acestia nu stiau ce era cu comportamentul ei schimbat.

joi, 14 aprilie 2011

A mai trecut o zi...

Inca o zi a mai trecut
Si totusi ceru-i inca mut
Inca o picatura a cazut
Si tu pe veci ai disparut
Vroiam doar sa-ti fie bine
Nu ma gandeam deloc la mine

Iarna iar a sosit
Eu ii zic un bun venit
Inca un fulg s-a asternut
Nu este deloc placut
E doar un frig
Ce-i foarte aprig...


Dar intr-o zi soarele tot rasare
Pe campii apare-un chip de floare..
Si sta acolo pana atunci cand moare...
Nu stiam ca poate fi atat de tare

Dar intr-o zi soarele tot rasare
Pana-n ziua atunci cand el dispare
Pe suflet eu am o apasare
Moartea leac deloc nu are..


Dimineata cand ma trezesc
Si pe iarba uda eu pasesc
Stiu ca eu mereu gresesc
Dar din viata nu lipsesc...
Ceru-i acu tot negru
De ce nu mai e albastru
Tot in juru' meu e un dezastru...

Dar intr-o zi soarele tot rasare
Pe campii apare-un chip de floare..
Si sta acolo pana atunci cand moare...
Nu stiam ca poate fi atat de tare

Dar intr-o zi soarele tot rasare
Pana-n ziua atunci cand el dispare
Pe suflet eu am o apasare
Moartea leac deloc nu are..

Vantul de la drum ma tot abate
De fericire nu am parte
Eu tot incerc dar nu pot razbate.
Pun capu' jos si-adorm pe spate...
Intr-o buna zi am s-ajung departe....

luni, 11 aprilie 2011

Grim Reaper comes for you..

Moartea-i pe aproape
Nu-i deloc departe
Vine dupa tine
Si in mana tzine
O coasa mare
Se crede mult prea tare...

Fugi , fugi, dar tot te prinde...
Sufletul ti-l cuprinde
Cu intuneric il incatuseaza
Si pe seama ta se distreaza...

N-ai ce-i face acum
Tu nu mai scapi din iad
Nu mai simti mirosul de brad...
Padurea s-a uscat
Copacii au picat...

Satan te-a trimis in infern
Tinutul etern
Al durerii neincetate
Vei stai aici o eternitate...

miercuri, 6 aprilie 2011

---Dorinte---

Cat de mult eu as dori
Copil eu sa nu fiu...
Sa simt totusi
Ca exista in mine ceva viu...
Vreau sa fac doar ce vreau....
Sa ma plimb peste tot in lume
Sa dau numai peste lucruri bune
Persoane de treaba si amabile
Sa fie macar acceptabile...
Toata vara am sa calatoresc
Ma urc pe motor si tot inainte eu pornesc...

Tari am sa strabat
Gata cu cartierul rau famat...
Merg pe drum si ma gandesc
De ce necazuri mai pot acum sa ma ciocnesc
Doar cei mai buni prieteni
Cu mine mereu vor fi
In aceasta calatorie
Departe de copilarie...
Am sa ajung doar ce vreau eu
Si de voi alege un drum rau
Voi sti mereu ,asta-i drumul meu...

Dorinte eu am multe
Indeplinite nu vor fi fara lupte
Crude ,sangeroase
Si foarte periculoase...
Dupa fiecare lupta
Inima imi e franta..
Respir greu..
Dar voi sti mereu

Ca voi fi doar ce vreau eu ...

duminică, 3 aprilie 2011

<><><(*_*)><><>

Tu chiar nu sti ceea ce simt
Ti se pare ca eu mereu mint
Asta chiar ma amageste
Inima mi se raceste
Viata pe drum trece
Si ma lasa rece
Nu mai am deloc in suflet pace
De cate ori sa zic drace
De fiecare data cand ceva nu-mi place??
Nimeni nu stie cum gandesc
Dar totusi ma amagesc...